# Pe strada Florilor din Zalau, care, culmea ironiei, te duce spre locul de veci, adica la cimitir, masinile proprietarilor din zona, si nu numai, sunt parcate astfel incat sa-ti ingreuneze cat se poate de mult accesul spre tintirim. Asta nu ar fi o problema pentru cel care, din nefericire, a dat coltul, in contextul in care s-ar bucura de inca vreo doua ore de lumina. Baiu-i cu bietii oameni ce-l insotesc pe raposat, deoarece sunt obligati sa faca slalom printre bolizii parcati in fata vilelor din zona. Remarc cu stupoare ca unora nu le este teama nici macar de ziua de apoi, daramite de cele lumesti…
# Facem reverente in fata initiativei municipalitatii de a apasa pe bumbul care a dat drumul la semafoarele de pe centru. Era, deja, prea de tot! Precum orbii pe plantatie, soferii care au trecut in ultimele saptamani prin ditamai buricul Zalaului, au putut-o face doar dupa ce au dat licenta in condus la facultatea de kamikaze. Sincer, oricat te-ai fi straduit sa-ti aduci aminte de ceea ce ai invatat la scoala de soferi, odata aflat in mijlocul intersectiei nedirijate, tot scapai cativa picuri, acolo… De transpiratie, desigur.
# O firma cu nume de pasarica mica, mica, de numai 5 grame, ce are o naspa de filiala si prin zona noastra, cu un obiect de activitate ce include, printre altele, si transportul de calatori in strainatate, te duce unde si cand vrei si te-aduce unde si cand muschii ei vor. Asa ca, aviz amatorilor, cand apelezi la serviciile firmei cu nume de… pasarica, trebuie sa-ti dramuiesti zilele de concediu dupa cum vrea secretara firmei, cu toate ca ai platit totul in avans, iar locul la intors iti era deja asigurat. Daca ai nenorocul ca autocarul sa fie plin, la intoarcere, nu-ti ramane decat sa mai ramai una bucata de vreme prin strainataturi, acolo unde-i indicat sa te apuci de facut trotuarul pentru a te intretine. Oricum, nu-i nimic nou daca va spunem ca socoteala de-acasa nu-i la fel cu cea din autocar…
